Culturally English

Bun venit la „O lume mai mare”, un podcast Desprecopii, realizat împreună cu Novakid, în care sunt prezentate povești reale, menite să le ofere părinților o perspectivă mai clară asupra dezvoltării copiilor lor. Sunt povești despre momentele în care limba engleză încetează să mai fie doar o materie studiată la școală și devine o cale către oameni, culturi diferite, prietenii noi și oportunități care pot schimba un destin. Pentru că engleza nu deschide doar uși, ci mărește lumea unui copil. Ada Chindea, coach transformațional și moderator al podcastului, aduce în acest episod povestea lui Andrei, un tânăr pentru care limbile străine au devenit parte din identitate și din felul în care înțelege lumea. Născut în Olanda, într-o familie de români, Andrei a crescut vorbind română și olandeză. La vârsta de zece ani, viața lui s-a schimbat odată cu mutarea familiei în Cipru, unde a început să studieze într-o școală britanică, deși cunoștea foarte puține cuvinte în engleză. Mai târziu, s-a întors în Olanda pentru facultate, unde a studiat în limba engleză, iar în prezent locuiește și lucrează în industria tech, la Dublin, în Irlanda. Povestea sa oferă o perspectivă diferită asupra experienței multilingvismului: cea a copilului care trebuie să se adapteze, să-și găsească locul într-un mediu nou și să învețe să comunice într-o limbă pe care abia începe să o descopere. În plus, Andrei este fiul Mirelei și al lui Florin, doi invitați ai unor episoade anterioare, astfel că experiența lui completează perspectiva părinților cu cea a copilului care a trecut efectiv prin aceste schimbări. De la română și olandeză la engleză Prima limbă pe care Andrei a început să o vorbească a fost româna, limba părinților săi. După ce a mers la creșă în Olanda, a început să învețe și olandeza. Își amintește acea perioadă ca pe un amestec interesant între cele două limbi, în care, uneori, îi scăpau spontan cuvinte în română, chiar și atunci când mediul din jurul său era predominant olandez. La zece ani, familia s-a mutat în Cipru, o țară în care limba locală este greaca. Andrei a fost înscris însă la o școală internațională cu predare în limba engleză. Prima zi a fost o adevărată provocare: nu cunoștea aproape niciun cuvânt și a trebuit să înceapă învățarea limbii de la zero. Înainte de mutare, avusese aproximativ patru săptămâni de lecții cu un profesor particular de engleză. Pregătirea a fost un prim pas, dar adevărata schimbare s-a produs odată cu intrarea în școala britanică, unde toți cei din jur vorbeau engleză. Profesorii îi predau în această limbă, colegii comunicau cu el în engleză, iar temele și activitățile școlare trebuiau realizate tot în engleză. Din prima zi, a început să urmeze și lecții dedicate limbii, în paralel cu programa obișnuită. Chiar dacă la început îi era foarte greu să înțeleagă și să se exprime, existența unei structuri clare l-a ajutat să-și formeze disciplina necesară. Nu era suficient să audă cuvinte noi, ci trebuia să le folosească zilnic, să învețe prin exercițiu și să găsească modalități de a-și exprima ideile. Șocul schimbării și sprijinul părinților Vestea mutării în Cipru a venit inițial cu un sentiment de șoc. Pentru un copil de zece ani, ideea de a părăsi mediul cunoscut și de a începe o viață nouă ridica multe întrebări. Andrei s-a întrebat de ce era necesară mutarea și de ce trebuia să o ia de la capăt într-un alt loc. Treptat, însă, a început să accepte schimbarea. Un rol esențial l-a avut felul în care părinții i-au explicat ce putea câștiga din această experiență. I-au prezentat mutarea nu doar ca pe o schimbare de țară și de școală, ci ca pe o oportunitate de a întâlni oameni noi, de a descoperi culturi diferite și de a învăța o limbă străină. Faptul că a înțeles beneficiile acestei decizii l-a ajutat să privească lucrurile diferit, chiar dacă adaptarea nu a fost lipsită de dificultăți. Părinții l-au susținut pe tot parcursul tranziției, oferindu-i sprijinul de care avea nevoie pentru a se acomoda cu noua viață. Experiența lui evidențiază importanța comunicării dintre părinți și copii atunci când familia trece printr-o schimbare majoră. Explicarea motivelor și a oportunităților, alături de susținerea emoțională, îl poate ajuta pe copil să înțeleagă mai bine ceea ce i se întâmplă și să accepte mai ușor necunoscutul. În același timp, adaptarea nu depinde exclusiv de familie. Este nevoie de un întreg sistem de sprijin, în care profesorii, colegii și, atunci când este cazul, tutorii care oferă lecții suplimentare contribuie la progresul copilului. Dificultățile primelor luni și rolul colegilor Primele etape ale învățării englezei au fost frustrante pentru Andrei. Una dintre cele mai dificile experiențe era să se afle în mijlocul unor oameni pe care îi putea înțelege uneori, fără să reușească însă să le răspundă așa cum și-ar fi dorit. Ideile existau, dar cuvintele nu apăreau întotdeauna la timp. Încerca să găsească expresiile potrivite, se poticnea și avea nevoie de timp pentru a se obișnui cu noua limbă. A fost o perioadă încărcată emoțional, în care perseverența a devenit esențială. Reacțiile colegilor au fost diferite. La vârsta de zece sau unsprezece ani, unii copii râdeau de greșelile lui, în timp ce alții îi ofereau ajutor. Pentru Andrei, un lucru a făcut o diferență deosebită: a reușit să-și facă încă de la început câțiva prieteni care înțelegeau ce înseamnă să înveți o limbă nouă. Și acei copii proveneau din culturi diferite, iar engleza nu era prima limbă pentru mulți dintre ei. Din acest motiv, puteau înțelege mai ușor dificultățile prin care trecea Andrei. Îl corectau atunci când greșea, vorbeau mai rar și nu îl presau să se exprime perfect din prima încercare. Acest sprijin i-a permis să învețe în ritmul propriu, fără să simtă că fiecare conversație era un test. Corectarea greșelilor, atunci când este făcută cu răbdare și înțelegere, poate deveni un instrument de învățare, nu o sursă de teamă. În cazul lui, progresul a fost rezultatul unui efort comun: perseverența personală, disciplina impusă de școală, profesorii care l-au corectat și colegii care l-au ajutat să se simtă parte din grup. Momentul în care engleza a devenit firească Andrei estimează că a avut nevoie de aproximativ doi-trei ani pentru a ajunge să se simtă complet confortabil în limba engleză. La început, nesiguranța îl făcea să se întrebe dacă se exprimă corect sau dacă va face o greșeală. Cu timpul, aceste preocupări au dispărut. A ajuns să vorbească fluent și să participe firesc la conversații, fără să mai analizeze fiecare cuvânt înainte de a-l rosti. Engleza devenise o parte naturală a vieții sale de zi cu zi. Acest progres nu s-a produs întâmplător. Andrei folosea limba în mod constant: participa la ore, își făcea temele în engleză, citea, susținea prezentări și comunica în această limbă cu cei din jur. Uneori, vorbea engleză chiar și cu părinții, acasă. Expunerea zilnică, combinată cu o structură educațională clară, l-a ajutat să treacă de la simpla înțelegere a cuvintelor la capacitatea de a gândi direct în engleză. Un rol important l-au avut și profesorii nativi de limbă engleză din sistemul britanic. Ei nu îi ofereau doar vocabular și reguli gramaticale, ci și contact direct cu felul în care limba este folosită în viața reală. Prin intermediul lor, Andrei a învățat expresii uzuale, accente, nuanțe și modalități naturale de comunicare. A înțeles că a cunoaște o limbă înseamnă mai mult decât a o folosi corect din punct de vedere formal. Pentru a comunica firesc, este nevoie atât de limbajul învățat la școală, cât și de cel informal, folosit în conversațiile cotidiene. La început, tocmai această componentă informală îi lipsea cel mai mult. Chiar dacă începea să înțeleagă engleza, glumele și obiceiurile colegilor îi puteau scăpa. Contactul cu profesorii și colegii nativi l-a ajutat să descopere aceste subtilități și să se integreze mai ușor. Trei limbi, trei moduri de a gândi Astăzi, Andrei observă că cele trei limbi care fac parte din viața sa — româna, olandeza și engleza — se regăsesc inclusiv în visele sale. Locuind în Irlanda, unde engleza este limba folosită în mod curent, a început să viseze și în engleză, dar continuă să viseze uneori în română sau în olandeză. Pentru el, multilingvismul nu înseamnă doar capacitatea de a comunica cu mai mulți oameni. Este și o modalitate de a-și dezvolta gândirea și creativitatea. Faptul că poate gândi în limbi diferite îl ajută să privească ideile din mai multe perspective și să combine concepte provenite din culturi diferite. În opinia sa, cunoașterea unei singure limbi poate limita accesul la anumite moduri de exprimare și de interpretare a lumii, în timp ce experiența mai multor limbi îi oferă o perspectivă mai largă. Această diversitate se reflectă atât în vise, cât și în gândurile și experiențele sale cotidiene. Limbile nu sunt pentru el simple instrumente de comunicare, ci părți ale felului în care înțelege realitatea. Întoarcerea în Olanda: o nouă provocare lingvistică Deși se născuse în Olanda și învățase olandeza în copilărie, întoarcerea în această țară, la vârsta de optsprezece ani, după aproximativ opt ani petrecuți în Cipru, nu a fost deloc simplă. În perioada petrecută în Cipru, engleza devenise limba principală a educației și a multor interacțiuni cotidiene. În consecință, olandeza lui Andrei rămăsese, în mare măsură, la nivelul pe care îl avea la zece ani. La întoarcere, trebuia să comunice în olandeză ca un tânăr de optsprezece ani, într-un mediu în care ceilalți foloseau limba în mod natural, cu vocabularul, expresiile și nivelul de maturitate specifice vârstei lor. A trebuit, practic, să reia învățarea limbii într-un mod asemănător unui nou început. Experiența a fost dificilă și i-a arătat că a cunoaște o limbă la nivelul copilăriei nu înseamnă automat că o poți folosi cu aceeași ușurință la maturitate. Între timp, vocabularul, experiențele și nevoile de comunicare se schimbă. Ulterior, olandeza a redevenit o parte importantă a vieții sale profesionale. În prezent, Andrei folosește atât engleza, cât și olandeza la muncă. Experiența sa de expat i-a demonstrat că integrarea într-o cultură presupune mai mult decât familiaritatea cu limba: este nevoie să te adaptezi la contextul social și profesional în care aceasta este folosită. De ce nu este suficient să auzi engleză peste tot Generația lui Andrei a avut acces la desene animate, emisiuni și conținut muzical în limba engleză, adesea cu subtitrări, iar această expunere l-a ajutat să se familiarizeze cu limba. Totuși, el consideră că astfel de resurse nu au fost suficiente pentru a-l învăța să vorbească engleza la un nivel avansat. Copiii de astăzi au la dispoziție și mai multe surse de conținut: televiziune, rețele sociale și numeroase platforme digitale. Pot auzi expresii în engleză, pot recunoaște cuvinte și pot înțelege anumite idei. Problema este că aceste informații sunt adesea fragmentate și nu sunt legate între ele printr-un proces coerent de învățare. Un copil poate întâlni aceeași expresie în mai multe videoclipuri sau poate înțelege sensul general al unui mesaj, fără să știe cum să folosească informația într-o conversație proprie. Recunoașterea unui cuvânt nu înseamnă automat că îl poate integra corect într-o propoziție sau că poate construi un argument. Pentru a face aceste conexiuni, Andrei consideră că este nevoie de învățare structurată și de îndrumare. Cineva trebuie să explice regulile, să ajute copilul să lege ideile și să-i ofere exerciții prin care să poată aplica ceea ce învață. În lipsa unei astfel de structuri, există riscul ca nivelul de cunoaștere să rămână unul de bază: copilul recunoaște anumite concepte și înțelege o parte din limbă, dar nu reușește să o folosească în mod flexibil și nici să-i înțeleagă pe deplin dimensiunea culturală. De aceea, sfatul lui pentru copiii care vor să învețe engleza este să-și găsească un sistem de învățare clar, care să le permită să progreseze și să-și măsoare evoluția. Expunerea la limbă este utilă, dar trebuie completată de exercițiu, structură și înțelegerea modului în care se leagă cuvintele și ideile. Aplicațiile de învățare, precum Duolingo, pot fi un punct de plecare bun. Ele îi pot ajuta pe copii să recunoască și să învețe cuvinte noi și să-și formeze o bază. Totuși, în opinia lui Andrei, o astfel de bază nu este suficientă pentru a dezvolta o înțelegere amplă a limbii, a culturii și a felului în care oamenii comunică în contexte reale. Scopul nu este doar acumularea de vocabular, ci integrarea cunoștințelor într-un sistem care îi permite copilului să gândească, să se exprime și să înțeleagă nuanțele unei limbi. Când o limbă devine parte din identitate Experiența lui Andrei în Cipru nu a însemnat doar învățarea englezei, ci și apropierea de cultura britanică. În mediul în care a crescut, existau numeroși britanici, iar limba engleză era însoțită de accente, glume, filme, emisiuni și referințe culturale specifice Angliei. În jurul vârstei de cincisprezece-șaisprezece ani, când a descoperit YouTube, urmărea în special creatori de conținut din Londra, Manchester și alte zone ale Angliei. În timp, a ajuns să se descrie în glumă drept „culturally English”. Deși era român, se născuse în Olanda și crescuse într-un mediu internațional, anii formativi petrecuți în contact cu limba și cultura britanică îl făcuseră să se identifice și cu această lume. Pentru el, experiența confirma că învățarea unei limbi nu se rezumă la pronunție, vocabular și gramatică. Înseamnă și să înțelegi glumele, referințele, obiceiurile și lucrurile pe care oamenii dintr-o anumită cultură le consideră firești. Această legătură cu cultura britanică a avut și un moment simbolic. Cu câteva luni înaintea conversației, în perioada unui campionat de fotbal, Andrei locuia la Dublin împreună cu două colege englezoaice. Pentru că obișnuia să glumească despre faptul că era „culturally English”, ele i-au făcut cadou un tricou pe care era imprimată chiar această expresie. Cadoul a devenit pentru el un moment de confirmare și de apartenență. A simțit că gluma sa devenise o parte acceptată a identității sale și că reușise să se integreze în comunitatea cu care se identifica atât de mult. Engleza britanică și engleza irlandeză Mutarea în Irlanda, în urmă cu aproximativ patru ani, i-a oferit o nouă lecție despre diversitatea limbii engleze. Deși în Anglia și Irlanda se vorbește aceeași limbă, Andrei a observat rapid că există diferențe de accent, de expresie și de referințe culturale. Engleza irlandeză are propriile nuanțe, propriul ritm și propriile particularități, iar aceste diferențe reflectă cultura locului. Andrei spune că are o ureche muzicală care îl ajută să surprindă și să preia cu ușurință accentele. A observat că anumite cuvinte sunt pronunțate diferit și că felul în care este construită o propoziție poate varia de la o regiune la alta. Un exemplu este pronunția numelui orașului Dublin, care sună diferit în engleza britanică față de cea irlandeză. Există și diferențe de intonație, de accentuare a anumitor sunete și de formulare a conversațiilor. De exemplu, expresia „You know” este folosită frecvent de irlandezi la începutul propozițiilor, ca în „You know, I've been there”, sau în formulări precum „Do you know?”. Aceste particularități fac parte din felul lor natural de a comunica. După ce a petrecut timp alături de colegii și prietenii irlandezi, Andrei a observat că a început să le imite involuntar accentul și anumite expresii. Pentru el, această adaptare vine atât din sensibilitatea la sunete, cât și din experiența acumulată în mai multe culturi și din contactul constant cu oameni diferiți. Comparația făcută în cadrul discuției cu diferențele dintre accentul din București și cel din Moldova ajută la înțelegerea fenomenului: chiar și atunci când oamenii vorbesc aceeași limbă, felul în care o folosesc poate dezvălui locul din care provin și cultura în care au crescut. Multilingvismul nu înseamnă confuzie Pentru mulți părinți, expunerea copiilor la mai multe limbi încă de la o vârstă fragedă poate ridica întrebări. Există teama că prea multe limbi ar putea crea confuzie sau că un copil ar putea ajunge să le amestece. Din perspectiva experienței sale, Andrei vede însă numeroase avantaje în capacitatea de a vorbi mai multe limbi, de a gândi în ele și de a înțelege culturi diferite. Copilăria este o perioadă în care există o mare disponibilitate pentru a absorbi informații și pentru a intra în contact cu noi moduri de viață. Expunerea la mai multe limbi îi poate oferi copilului ocazia de a înțelege mai bine oamenii și de a privi lumea din perspective diferite. În cazul lui Andrei, multilingvismul a contribuit la dezvoltarea unei gândiri mai creative, mai deschise și mai internaționale. Aceste calități sunt importante într-o lume în care interacțiunile dintre culturi fac parte din viața de zi cu zi. Indiferent dacă cineva locuiește în România, Olanda, Irlanda sau în altă țară, există șanse mari ca, pe parcursul vieții profesionale și personale, să intre în contact cu oameni care au alte limbi și alte experiențe culturale. Capacitatea de a comunica și de a înțelege aceste diferențe poate deveni un avantaj important. În opinia lui Andrei, cunoașterea mai multor limbi poate contribui inclusiv la succesul profesional, deoarece îi permite unei persoane să se adapteze mai ușor la medii internaționale și să construiască relații cu oameni din contexte diferite. O viață fără engleză? Privind în urmă, Andrei nu își poate imagina viața fără limba engleză. Aceasta a devenit parte din felul în care gândește și comunică, din activitatea sa profesională și din modul în care se descurcă atunci când călătorește. Engleza este o limbă de circulație internațională, iar pentru el ar fi greu de conceput să nu o poată folosi în situațiile cotidiene sau în interacțiunile cu oameni din alte țări. Drumul său a început cu un copil de zece ani care intra într-o școală nouă fără să cunoască aproape deloc limba folosită de profesori și colegi. A continuat cu ani de exercițiu, disciplină, greșeli, corecturi și adaptare, până când engleza a devenit o parte firească a identității sale. În același timp, experiența lui arată că învățarea unei limbi nu este un proces izolat. Ea se construiește prin interacțiuni, prin sprijinul familiei, prin îndrumarea profesorilor, prin prietenii și prin contactul direct cu o cultură. La finalul conversației, Ada Chindea îi mulțumește lui Andrei pentru deschidere și pentru că a împărtășit experiențele care l-au ajutat să ajungă unde este astăzi. La rândul său, Andrei îi mulțumește pentru invitație și pentru ocazia de a-și spune povestea. Mulțumirile se îndreaptă și către ascultători, invitați să descopere și celelalte episoade ale podcastului, în care sunt prezentate atât perspectivele părinților, cât și cele ale copiilor. Diversitatea acestor povești urmărește să arate cum limba engleză poate extinde universul unui copil, oferindu-i acces la oameni, experiențe și oportunități pe care altfel poate nu le-ar fi descoperit. Acesta a fost „O lume mai mare”, un podcast despre copii, realizat împreună cu Novakid. Pe curând!